Cină la şosea cu Feteasca altuia

Acuma, cu un wine-pairing toţi suntem datori. Aşa că am gustat patru vinuri din gama Moşia de la Tohani şi am încercat să le găsesc o pereche potrivită în farfurie.

Treaba asta s-a numit Cină la Şosea, adică la Ad-Hoc Bistro, pe Calea Victoriei, chiar pe trotuar. Cei 30 de invitaţi au avut de gustat 4 alăturări de mâncare şi vin, pe îndelete, la lumina lumânărilor şi umbra frunzelor de eucalipt dintre paharele svelte. Fotografiile descriu mai mult decât îmbietor atmosfera de reverie, disputată de mizanscena poetică a Ioanei, de la Cărţi, dulciuri şi flori, şi saţietatea romantică post-degustare.

Într-un joc atât de subtil şi riscant, în cazul în care ce mi-am imaginat nu se potriveşte pe viu, am avut un partener foarte atent la nuanţe: somelierul Marina Samoilă, căreia îi şi aparţin notele de apreciere (în italic) pentru ce s-a întamplat mai departe. (Admit, în paranteză, că limba somelierilor e destul de greu de vorbit mai mult de 10 de secunde, dar să facem o încercare, hahaha.)

Meniul a sunat aşa:

amuse – bouche
tapenade cu fructe de mare / hribi, lipie crispy – Cuvée Nicolae

Notele minerale ale acestui vin alb din 2011, băut în 2015, au fost puse bine în valoare de fructele de mare şi dominanta lor sărată, dar şi de gustul dulce al hribilor, care a pus în evidenţă aromele celor patru soiuri din acest cupaj: florile din Feteasca Albă, mineralitatea din Rieslingul Italic, fructele supracoapte din Sauvignon Blanc şi mierea din Tămâioasa Românească.

main course 1
somon copt încet în lapte de cocos, mămăligă friptă, cu ierburi, pesto foarte verde – Cuvée Dolette

Pairingul cel mai reusit (după gustul meu): notele de dulceaţă de trandafiri, busuioc si senzaţia de gust dulceag, dată de o aciditate mai scăzută a acestui rosé, au strălucit alături de gustul echilibrat dulceag şi răcoros al somonului copt cu frunze de kafir- lime.

main 2
pachețel crocant cu berbecuț, vânătă coaptă, sos de iaurt cu rodii – Special Reserve Fetească Neagră

Pentru că în Feteasca Neagră s-au regăsit, olfactiv şi gustativ, atât condimentele cu care a fost asezonată carnea dar şi notele de fructe roşii versus rodiile din farfurie, cele două – vinul şi mâncarea – au mers lin pe drumul vălului palatin şi s-au completat frumos, judecând măcar după oftatul discret, general, al participanţilor la această experienţă.

torrone (nougat de ciocolată neagră, migdale, chilli şi ghimbir, cu glazură de ciocolată albă şi merişor. – Apogeum

Cum ce-i mai bun se păstrează la final – aşa şi această combinatie: desert si vin. Da, pentru ca avem un vin cu note de ciocolată amăruie, fructe roşii uscate şi condiment. Adică, perfect pentru un desert mai puţin dulce, în care s-au simţit bine fulgii de chilli şi fructele de merişor.

Mulţumesc, Marina, dăm legătura în studio.

Concluzia serii a fost că o experienţă desăvârşită presupune un echilibru între mâncare şi vin, o completare şi o potenţare reciprocă, astfel încât niciuna dintre cele două părţi să nu domine, ci doar să intensifice în dialog plăcerea – sau bucuria, cum se mai numeşte uneori.

Am mai învăţat câteva lucruri din această întâlnire, le mulţumesc din nou tuturor celor alături de care am lucrat, închin un pahar imaginar şi vă urez:

Bon appétit, pui de daci!

Forţa Pairingului fie always cu voi!